PULA, viitoarea pletoră semantică

March 31, 2009

Îmi spune şi mie cineva cum s-a ajuns la cuvintele “pulan” şi “pulime”? Mi se par două fantezii împlinite ale unora care frustraţi de faptul ca nu puteau să spună în mass-media PULĂ au făcut şi ei un mic şmen lingvistic.

Ok, cu “pulan” ştiu care e treaba. E invenţia celor de la Vacanţa Mare. Până prin 2000, se spunea că un poliţist a lovit pe cineva cu “bulanul” (cuvânt care era oricum de argou, oficial cred că se numeşte “baston”) din dotare. Eh, vine Mugur Mihăescu şi pentru că în mintea lui şi a publicului-ţintă orice obiect vag cilindric cu diametrul între 2 şi 6 cm (morcovii, bananele, castraveţii) seamănă cu o PULĂ, a ouat un eufemism. Mare lingvist. Normal că toţi maneliştii s-au conformat. Dar nu înţeleg de ce şi oamenii cu scaun la cap s-au aliniat. Serios acum, în ziua de azi numai de “pulan” auzi.

Al doilea cuvânt reprezintă un mare mister pentru mine. Ok, am înţeles, sensul cuvântului “pulime” e “masă de oameni proşti”, “masă de manevră” etc. (de ex. “pulimea a pus botul la vrăjelile lui Oprescu”). L-am văzut folosit pe o grămadă de bloguri. Dar de unde vine??? Ce treabă are cu PULA??? Chiar nu mai erau cuvinte?

Nu sunt un pudic verbal. Am un vocabular foarte colorat, dar numai atunci când trebuie. O înjurătură la momentul potrivit face cât toate diatribele lui Cicero la un loc. Dar una e una şi alta e alta.

PS1, Am evidenţiat cuvântul PULĂ pentru că oricum, cine foloseşte în exprimare cuvintele “pulan” şi “pulime” la asta se gândeşte subconştient. Să n-o mai dăm cotită. Dacă sunteţi deranjaţi, dacă vă sare în ochi, ăla era şi scopul.

PS2. Punem pariu că în câţiva ani dacă o să spui “succese” o să fii privit ca un semianalfabet? Atâţia anagramaţi în ţara asta 😉 …

Advertisements