Cum sa nu iubesti Bulgaria, tara vecina si prietena… – VOL I –

February 23, 2009

Cum sa nu iubesti Bulgaria, tara vecina si prietena…

– VOL I

vineri am plecat spre Ruse la un meeting al absolventilor unui program de master – multicultural- multinational-multi…

Totul bun si frumos pana trecem de vama din Romania si ajungem la cea din Bulgaria in fatza noastra era microbuzul universitatii. Cum ei aveau vechime in trecerea vamei (de cel putin 2-3 ori pe zi) cand am ajuns la gemuletzul cu pricina le spun alora :”We are with the Univesity Bus and we go to a conference”. Le intindem cartile de identiate si un moment de procesare greoaie/panica… greu de zis. Din ghereta se aude un “Ce ai zis mah?” in cea mai pura limba romana. Ii spun in romana ca suntem impreuna cu cei de la universitatea care erau in microbus. Apoi vamesul imi zice “Si de ce nu zici mah asa… ca am ambii parinti din Romania”. Moment in care ma gandeam:

– sa zambesc doar;

-sa ii zic de unde pana mea sa ghicesc eu asta – am zis ca vorbesc cu un bulgar;

– sa ii zic tradatorule de tara si de neam;

Sa revenim, am luat cartile de identitate, inchis geamul si am zis ceva de bine in masina.

Ajungem la hostelul unde trebuia sa fim cazati… moment de panica si deruta… era un camin studentesc. Buuun, las’ ca am stat si in locuri mai grele (Breitenweg 55, Bremen – doar pentru cunoscatori).

Intram si incepe showul intrarea/iesirea se facea numai in urma unei apasari de buton de la un paznic/guardian – o femeie grasa pe la 50 de ani si 80kg.

A fost genial ca dansa trebuia sa aiba déjà numele noastre pe o foaie… surprizele continua… evidet ca nu eram toti si tot asa… primim cheile de la camere cam in 1 ora si ceva de stat in hol sub un ceas care se oprise… in Ruse si timpul sta in loc. Sa nu mai zicem de camine… wow … trist rau de tot… mizerie crunta, sobolani, mobila care sta sa cada numai daca te uiti si tot asa.

Nimic din astea nu ne-au tinut sa nu ne distram, eram acolo sa ne revedem dupa 4 ani si nimic nu avea sa ne stea impotriva.

Seara am iesit la un restaurant unde meniul era déjà ales de organizatori, mancarea a fost f buna, bautura de asemenea. Dupa plecarea de la restaurant am decis ca era momentul sa mergem in discoteca – Opium se numeste si pare destul de fitzoasa. Rezervarile de masa costa si in acei bani ai inclus o sticla de vodka sau whisky sau ceva tarie la alegere.

Oboseala acumulata si bautura consumata in restaurant si-a spus cuvantul… 10 mins de problem cu echilibrul si apoi back online.

Stroie