PULA, viitoarea pletoră semantică

March 31, 2009

Îmi spune şi mie cineva cum s-a ajuns la cuvintele “pulan” şi “pulime”? Mi se par două fantezii împlinite ale unora care frustraţi de faptul ca nu puteau să spună în mass-media PULĂ au făcut şi ei un mic şmen lingvistic.

Ok, cu “pulan” ştiu care e treaba. E invenţia celor de la Vacanţa Mare. Până prin 2000, se spunea că un poliţist a lovit pe cineva cu “bulanul” (cuvânt care era oricum de argou, oficial cred că se numeşte “baston”) din dotare. Eh, vine Mugur Mihăescu şi pentru că în mintea lui şi a publicului-ţintă orice obiect vag cilindric cu diametrul între 2 şi 6 cm (morcovii, bananele, castraveţii) seamănă cu o PULĂ, a ouat un eufemism. Mare lingvist. Normal că toţi maneliştii s-au conformat. Dar nu înţeleg de ce şi oamenii cu scaun la cap s-au aliniat. Serios acum, în ziua de azi numai de “pulan” auzi.

Al doilea cuvânt reprezintă un mare mister pentru mine. Ok, am înţeles, sensul cuvântului “pulime” e “masă de oameni proşti”, “masă de manevră” etc. (de ex. “pulimea a pus botul la vrăjelile lui Oprescu”). L-am văzut folosit pe o grămadă de bloguri. Dar de unde vine??? Ce treabă are cu PULA??? Chiar nu mai erau cuvinte?

Nu sunt un pudic verbal. Am un vocabular foarte colorat, dar numai atunci când trebuie. O înjurătură la momentul potrivit face cât toate diatribele lui Cicero la un loc. Dar una e una şi alta e alta.

PS1, Am evidenţiat cuvântul PULĂ pentru că oricum, cine foloseşte în exprimare cuvintele “pulan” şi “pulime” la asta se gândeşte subconştient. Să n-o mai dăm cotită. Dacă sunteţi deranjaţi, dacă vă sare în ochi, ăla era şi scopul.

PS2. Punem pariu că în câţiva ani dacă o să spui “succese” o să fii privit ca un semianalfabet? Atâţia anagramaţi în ţara asta 😉 …

Advertisements

Saraca atitudinea noastra…

February 27, 2009

Nevoile primare ale oamenilor se consideră a fi:

  1. Sănătatea
  2. Banii (prin intermediul cărora obţinem alimente, adapost, îmbrăcăminte şi distracţii)
  3. Dragostea

 

 

Unul din modurile de a atinge  aceste obiective este să fii bogat şi prosper. După cum există oameni bogaţi şi oameni săraci, tot aşa, există ţări bogate şi ţări sărace. Diferenţa între ţările sărace şi ţările bogate nu constă în vechimea lor. Aceast fapt poate fi dovedit dacă dăm ca exemplu ţări precum  India sau Egiptul, care există de mii de ani, dar sunt sărace.

Spre deosebire de acestea, sunt ţări ca Australia sau Noua Zeelandă, care până în urmă cu mai puţin de 150 de ani erau necunoscute, iar astăzi sunt ţări dezvoltate şi bogate.

Diferenţa între ţările bogate şi cele sărace nu este legată de resursele naturale pe care acestea le posedă. De exemplu, Japonia, care are un teritoriu mic şi muntos, care nu este deloc potrivit nici agriculturii şi nici creşterii vitelor, şi nici nu are petrol sau minereuri, dar este o putere economică mondială. Teritoriul său este ca o mare fabrică plutitoare care importă materie primă din toată lumea, o prelucrează, iar produsul rezultat este exportat apoi în toată lumea, şi uite aşa, se acumulează bogăţia…

 

Mai avem şi exemplul Elveţiei, tară fără acces la mare, dar care deţine una din cele mai mari  flote maritime din lume. Care nu are cacao, dar are ciocolata cea mai bună din lume. Care în puţinii ei kilometri pătraţi creşte vite şi permite cultura doar 4 luni pe an, deoarece în restul timpului este foarte frig. Care are cele mai bune produse lactate din Europa. Si care, ca şi Japonia, nu are materii prime, dar exportă produse de o calitate greu de întrecut.

O ţară pe care siguranţa, ordinea şi munca au transformat-o în “casa de bani” a lumii… si nu este nici inteligenţa oamenilor cea care face diferenţa între bogăţie şi sărăcie…

 

Aceast fapt este demonstrat de studenţii din ţările sărace care studiază în ţările bogate şi obţin rezultate excelente în educaţia lor.Un alt exemplu poate fi văzut la managerii din ţările occidentale care ne vizitează ţara. Vorbind cu ei ne putem da seama că nu există nici o diferenţă intelectuală notabilă.

 

În sfârşit, putem spune că nici rasa nu face diferenţa între bogaţi şi săraci… În ţările Europei Occidentale putem vedea cum  “leneşii” (hispanici sau africani) demonstrează că ei sunt forţa productivă în aceste ţări.

Şi atunci?Ce face diferenţa?

ATITUDINEA oamenilor face diferenţa.

  

Studiind comportamentul persoanelor din ţările bogate, descoperim că marea parte a populaţiei respectă următoarele reguli (ordinea nu este importantă):

1.            Etica

2.            Ordine si curatenie

3.            Intergritate si cinste

4.            Punctualitatea

5.            Resposabilitatea

6.            Dorinţa de perfecţionare

7.            Respectul pentru legi şi regulamente

8.            Respectul pentru drepturile celorlai

9.            Dragostea pentru muncă

10.          Efortul pentru a face economii şi cheltuiala cu chibzuinţă

 

În ţările sărace, numai o mică parte (nesemnificativă) din populaţie se conduce după regulile acestea în viaţa de zi cu zi.

Nu suntem săraci din cauză că ţara noastră n-are resurse naturale sau fiindcă natura este crudă cu noi Suntem săraci pur şi simplu din cauza atitudinii noastre.

 

Ne lipseşte caracterul pentru a ne comporta  după aceste  principii de bază ale funcţionării societăţii. Dacă vom aştepta ca Guvernul să ne rezolve problemele noastre, vom aştepta toată viaţa.

O  atenţie deosebită acordată faptelor noastre, împreună cu schimbarea de atitudine pot semnifica intrarea ţării nostre pe drumul progresului şi bunăstării. Valorile acestea vor anima fiecare proces de schimbare pe care îl impulsionăm, fiecare obiectiv care-l vom atinge, şi în principal stilul de viaţă care-l vom avea. Împreună vom putea modela o ţară mai bună.


Cum să simţi că i-o tragi mai şi TU sistemului din când în când, nu numai invers (Ep. 1)

February 26, 2009

Despre ce este “sistemul”, am scris aici.

Într-un hypermarket oarecare. 1 kg de banane = 5.5 RON. 1 kg de morcovi = 2 RON. Bun. 2 banane mari cântăresc cca. 500g, 1 morcov mediu cântăreşte 60g. Le pui pe cântar, apeşi pe tasta corespunzătoare, iese eticheta. Costă împreună, să zicem, 3 RON.

Un prieten de-al meu are obiceiul să pună şi bananele şi morcovii în aceeaşi pungă (salvăm mediul, da?). Şi ce idee i-a venit lui? Dacă pune bananele pe cântar şi apasă tasta “Morcovi” şi invers? Reiese că plăteşte 60g de banane şi 500g de morcovi, adica vreo 1.4 RON. Olelei!! Dar dacă se prinde casiera? CINE?? Tanti aia cu salariu de mizerie? Crezi că îi pasă?

Acum vine şi dimensiunea morală. Ce face prietenul meu se cheamă furt (cred). Diferenţa e că nu o fură pe tanti Nuţi de la colţ, care stă acolo săraca de dimineaţă până seara şi care din asta trăieşte. Nu, tată, fură ditamai corporaţia, căreia îi pasă de clienţi la modul ăsta. Quid pro quo, bitch.

Şi nu e vorba de bani. Mare brânză, câştigă 1.5 RON. E vorba de principiu. Se simte mai bine în ziua aia. E ZEUL. Clint Eastwood se uită la el şi îi zice “Frate, îmi faci onoarea să ieşi la o bere cu mine?”

“Dacă se prinde casiera, ce faci?” l-am întrebat. “Păi ce să fac? Îi zic că am greşit, m-a sunat cineva în clipa aia şi am încurcat etichetele”.


Cum să simţi că i-o tragi mai şi TU sistemului din când în când, nu numai invers (PILOT)

February 26, 2009

“Sistemul”. Este totalitatea lucrurilor/întâmplărilor din jurul tău prin care simţi că TU, la nivel uman, eşti înjosit prin mici mizerii din partea unor: a) protozoare meschine, cu o oarecare putere de decizie, care au o plăcere deosebită să îţi dea peste nas din postura lor de “autoritate” sau cărora, pur şi simplu, nu le pasă, sau b) instituţii pentru care omul nu are chip sau suflet, ci este doar o resursă. Îi ştii: poliţistul de la circulaţie, şeful/şefa cu activitate sexuală neglijabilă, tanti de la ghişeu, banca etc.

E bine totodată să realizezi că sistemul nu este o entitate fără formă. Nu, sistemul este format din oameni. Din “sistemari”. Nu firma Dunlop în general e de vină că ţi-a livrat un cauciuc cu gâlmă, nu. Undeva, probabil, un angajat al Dunlop a zis “Las’ ca merge”. Undeva, la service, cel care ţi l-a montat, a zis, probabil, “Las’ ca merge”… ĂLA e sistemul.

În general, sistemul ţi-o trage. Te face să te simţi mic, neînsemnat, un kkt în ploaie. De asta e bine să ripostezi. Şi să i-o tragi cu armele proprii: cu nesimţire, cu nepăsare. Sau să profiţi de aceste defecte ale lui. Te vei simţi mai bine în ziua aia. Te vei simţi ca David. Nu te va mai afecta la fel data viitoare, pentru că ştii că mai câştigi şi tu bătălii din când în când.

De asta îmi place mie Mircea Badea, de exemplu. Trecând peste micile lui infatuări, omul are exact mentalitatea care trebuie urmată.

Şi bineînţeles, filmografia obligatorie: The Thomas Crown Affair (şi cel din ’68 şi cel din ’99), Fight Club. Şi or mai fi.


Cauciucuri de Iarna

February 25, 2009

..sau de ce nu o sa imi iau cauciucuri de iarna..

Pentru ca bataia de cap este mult prea mare. Bine daca voi pleca vreodata iarna la un drum de cateva mii de km probabil as face asta. Insa atata vreme cat in Bucuresti intotdeauna voi avea ca alternativa un mijloc de transport in comun nu voi face asta.

Prietenul Stroie care mai scrie si el pe aici s-a gandit el sa isi ia cauciucuri de iarna pentru sezonul asta. Si bineinteles a deschis topicuri pe forumuri, a intrebat in stanga si in dreapta solutia perfecta. Cu temele facute si ferm convins ca a gasit varianta optima s-a orientat catre un producator extern neamtz pe nume Dunlop si o caruta de bani pentru a le lua.

Bineinteles ca dupa ce dai o gramada de bani pe ele, te astepti ca vreo cativa ani sa nu ai probleme….mai ales ca sunt germane. Well saptamana trecuta intra Stroie in parcare, parcheaza si vede portarul venind senin catre el

Portaru “- Domnu, domnu stati un pic”

Stroie  (In gandul lui…nu am platit parcarea luna asta?)

Portarul “- Aveti o galma in cauciuc”

DSC04879

DSC04881

Si cum exact in weekendul ala Stroie pleca pe riviera bulgara pentru un weekend de neuitat, momentul a fost tocmai bun sa-si caute un prieten care sa-l duca cu masina.

Bun. Suna intre timp el la aia de la care a luat cauciurile. Evident ca trebuie sa te tiganesti cu ei ca sa-l primesti la timp, mai ales ca oamenii dadeau vina pe gropile din Bucuresti. Dupa o saptamana primeste Stroie al meu cauciucul nou nout din Germania. Fericit se urca intr-o dimineatza in masina se duce tocmai in celalata partea a bucurestiului sa si-l schimbe, intarzie la serviciu trece pe rosu si ghici cine fluiera dupa el. da ati ghicit nu era o pitzipoanca. Asa ramane Stroie pe drumuri o luna si ii sunt sofer de lux.

Deci recapitulam:

-bani pe cauciucuri noi;

-bani ca sa le schimbi iarna

-galma intr-unul pe care s-ar putea sa-l plateasca daca se dovedeste ca e de la drumurile noastre,

-pierdut carnet o luna

-amenda pentru asta

-platit din nou baietii peste vreo doua luni ca sa le puna pe cele de vara

V-am convins sa le schimbati numai daca e absoult necesar? 🙂

Vishnu


Fast Food stuff

February 25, 2009

– cu toate drepturile aferente reproducem –

jurnal KFC Mall Plazza

Nu stiu daca sau cand o sa ajunga acest mesaj si la voi, cert e ca e dezgustator …. spune-ti cunostiintelor sa evite fast-foodurile

Am lucrat acum ceva vreme la KFC-ul din Plaza mai exact de la deschiderea lui si inca vreo 9 luni dupa. Am semnat un contract de confidentialitate ceea ce ma impiedica sa postez pe undeva filmele si pozele facute acolo, cu mine in cadru desigur dar, si acum tine-te bine caci iti voi povesti aventurile mele din bucataria FDS (Fabrica De Sclavi).

1. Prima data am lucrat la breding ma rog asa ii zic ei dar in principiu esti “fainar” adica bagi toate produsele in faina si nu te mai opresti caci cel putin pe vremea mea coada era pana la scara rulanta. Procesul standard presupune ca acele preparate din pui sa se scuture de sange inainte sa fie aruncate in faina iar faina sa fie cernuta la fiecare 2 repetari, apa trebuie schimbata la fiecare 3-4 repetari (un proces care dureaza cateva minute ceea ce in treaducere libera inseamna o coada de 3 metrii) mai era si chestia cu asezatul produselor pe gratare dar asta nu o respecta nimeni cred, daca daca e prea prost sau n-are clienti. Cum pe tura la bucatarie sunt maxim 4 persoane adica 1 la masa de picant 1 la masa cu reteta originala 1 la masini si unu la impachetare(ala care face senvisuri)e imposibil sa face fata comenzilor respectand procedura si atunci ce se intampla? Pai e simplu, puiul fie el picand sau nepicant e aruncat in faina cu tot cu sange si intr-o faina plina de cocoloase fac o paranteza (sigur ati mancat produse mai crocante mai zburlite asa de se intreaba toata lumea cum de le iese. e alea sunt cocoloasele), apa la un moment dat devine vascoasa o combinatie de faina plus sos marinat plus sange, chiar daca ar vrea cineva sa o schimbe mai des e practic imposibil pt ca ai o durere de spate de la atata carat de pui de la frigider la breding de la breding la masini si invers de zici ca ai carat pietre toata ziua, pe langa faptul ca masinile de picant nu au voie sa stea fara produse. Vorba aia clientul nostru stapanul nostru. Ma rog, asta era bine cand erau 4 in spate stiai ca poti sa faci fata si sa hranesti poporul. Dar cum de fiecare data se intampla sa fim 3 in spate atunci orice urma de igiena disparea. Apa sarea pe faianta, cuva se umplea cu faina (asa facea cocoloase mai greu) produsele stateau si cate 2-3 ore pe masa pana sa fie bagate, apa nu se schimba niciodata doar completai etc.

2. Dupa vreo 2 luni am fost “promovat” =)) la masini aici e partea cea mai “sanatoasa”. in primul rand nici un produs nu sta la prajit atat cat e pe timer, unu pt ca e coada prea mare si termitele nu vor sa astepte, doi pt ca daca stau prea mult se imbiba in ulei vegetal, si in cazul in care uiti de ele prin holding (un fel de cuptor unde se tin produsele dupa ce sunt prajite) pentru ca nu mai sti unde ti-e capul pe agomeratia aia ca sa realizezi pe care ai bagat-o prima pe care a patra s.a.m.d. risti sa bagi in vitrina la vanzare niste chestii uscate si pline de ulei. Si 3 pt ca daca le lasi prea mult se innegresc deoarece uleiul la produsele de picant nu se schimba niciodata, DA niciodata!! Doar se completeaza ar fi risipa prea mare ce naiba. La aparatele in care se prepara bucatile de pui uleiul se schimba o data la vreo 2 luni ceea ce e mai mult decat poate ficatul meu suporta oricum. Produsele astea din reteta originala se fac sub presiune adica trebuie sa stea in masina respectiva cam 15 minute, ee dupa vreo 11 minute ii dai reset ca daca o lasi pana la capat o sa ai pe farfurie niste carbuni in loc de pui. Despre masini ce sa va mai zic, procedura de preparare presupune filtrarea uleiului o data la nu mai stiu cate prajiri nu foarte multe oricum, bineinteles ca se sare peste cand e aglomeratie, mai bine sa manance multi preparatele KFC cu gust de faina arsa decat sa sa manance in alta parte, nu? Filtrarea uleiului, asta mi s-a parut inutil intotdeauna, presupune coborarea lui intr-un tanc si de acolo urcat inapoi in masina trecand printr-un filtru de hartie, DA de hartie, adica nu filtrezi nimic decat cocoloasele de faina, in fine.

Dar hai sa va zic si partea interesanta, sper ca o sa intelegeti ca in nici un KFC din Romania nu se pot face produse de calitate in primul rand datorita crizei de timp ca incep ursarii sa tipe de dupa tijghea si in al doilea rand datorita costurilor ridicate necesare producerii unor produse conform standardului de calitate american. Ai nostrii stiti voi, lasa-i ma ca le place mai mult asa, oricum se bat pt un loc mai in fata la rand.

Toate produsele ajung in “restaurante” gata marinate, bune de preparat:

1.Produsele au in general au termen de valabilitate 24 sau 48 de ore depide.

2. Necesarul de produse se face de pe o zi pe alta de manager, comanda de fiecare data un pic mai mult decat trebuie ca sa fie sigur, ceea ce inseamna ca daca 2 zile maerge mai incet automat ramane cu produse expirate. Asta face tura de dimineata, managerul de serviciu schimba etichetele cu perioada de valabilitate, se verifica salatele astea nu prea se vad si varza aia incepe sa se ofileasca, se schimba varza ofilita, maslinele nu stie nimeni de cate zile sunt iar branza daca nu are mucegai e ok. La fel si cu porumbul, specialitatile etc.

3. Kfc e la etajul 2, marfa vine undeva la subsol cum singuri sclavi sunt in bucatarie ca la vanzare sunt in general fete, ghici cine se duce dupa marfa? Exact, eu si cu agiotantul meu. Se mananca la discretie asta e partea buna, din salate, sosuri, chifle absolut orice. Ocazional mai trageam un fotbal cu chifle, alea mici de le comandati in loc de paine, da ele veneau inghetate si erau numai bune de un fotbal pe holul ala lung. Deobicei jucam KFC contra Pizza Hut ca si lor le venea marfa in aceeasi masina, avem aceeasi companie mama. Cand incepeau sa se ofileasca le puneam la loc si luam altele. Poate m-ati inteles gresit dar nimic nu se arunca la KFC, sus ne astepta managerul sa facem inventarul, deci se inumara tot inclusiv chifle.

4. Marfa o caram cu un transpalete (am scris cum ii spuneam noi nici nu stiu daca exista ceva de genu) si pe fiecare palete puneam marfa de vreo 250 300 de kile ca romanu s-a nascut flamand, deci era si f greu si f voluminos asa ca sa va faceti o imagine trebuia sa tragem de ala vro 200 de metrii asa in forma de U numai pana la lift deci pot sa zic ca se stia pe unde trecem cu marfa pt ca lasam urma, evident nimic nu se arunca. La lift podul de piatra se darma uneori deoarece paletu era cam cat liftu si daca nu inimerei din prima intrarea se ducea dracu tot plus ca la intrarea in lift era santul de metal al usilor si evident ca mai cadeau una, alta.

Apoi mai era curatenia, ea se imparte in 3: Masa de faina care trebuie curatata temeinic pt ca la sfarsit vine manageru cu degetelul lui sa verifice Masinile de gatit trebuie curatate (asta era treaba masinistului deci vro 7 luni a mea). Si unu care spala tot(Dish), gratare, manere, tavi,tanc de ulei, filtrele alea din hratie, ce credeati ca se arunca? Mie imi placea sa ma bag la spalat, era simplu, cum managerii erau niste zgarciti nici nu le mai ceream detergentul ala special D3 parca sau sapun le lasam in apa clocotinda vreo juma de ora si apoi doar le clateam nu se prindea nimeni, ca le ascundeam prin rastel pe acolo, jeg pe ele cat cuprinde dar ne grabeam acasa ca nu plecam niciodata mai devreme de 1 noaptea

La masini curat se facea cu hartia igenica si 2 lavete, atat asta era ratia pe saptamana acolo totu e low cost aaa si un detergentu D7 asa se numea. Programul se termina pe la 10- 11 iar noi la 12 trebuia sa iesim din tura dar nu aveam voie sa plecam pana nu faceam curat.. DECI detergentul respectiv, care e f toxic deoarece am reusit sa procur o sticla acasa, ajungea peste tot inclusiv pe faina in ulei grupa mare samd in speranta ca terminam mai repede.

La masina de breding cand se facea curat aveam mereu grija sa hranim gandaci de bucatarie, ma rog ii descoperisem io intr-o noapte in spatele masinii intr-o scurgere care avea un capac metalic gaurit prins in suruburi in podea. Le bagam in fiecare seara paine, apa si alte resturi devenisera destul de mari la un moment dat ca s-a speriat o casiera de ei si s-a plans la manageri. A doua zi au venit unii cu niste pesticide sa ii omoare, eu am crezut ca au reusit dar se pare ca e destul de rezistenta specia asta mai ales dupa ce au rezistat la mancare aia, nu? Cred ca si acum mai sunt acolo, in fine.

Alte precizari importante, baietii cu care am lucrat eu acolo, nu prea erau dusi la scoala si tin minte cum maestru paul din berceni la sfarsitul programului a urinat in ulei o data suparat fiind ca managerul l-a prins cand vindea produse pe neve. In pungile cu pui gaseam adese muste, in criza de timp puiul era dezghetat cu apa fierbinte si capata asa o culoare de vanata. Flegme la impachetare primeau cei mai fitosi clienti stiu ca o data a fost servita si d-na andreea(a cantat la blondy sau ceva). Am filme si poze acasa cu schimbarea etichetelor si a salatelor.

Eu personal am comis cateva de oboseala, am scapat vro 3-4 gratare cu aripioare, strips pe jos am vrut sa le arunc dar managerul m-a invatat o schema ca a patit si el la fel cand era la masini, le bagi un minut in ulei si gata, sau le platesti la pret intreg. Deci

Aaaa faza tare sa nu uit. De Pasti plecam toti acasa (o zi, normal)si lasaram frigiderele oprite (mare gafa) cu marfa la greu in ele ca a doua zi vin “meltenii”, ei nu mananca oua mananca aripioare. Va dati seama ca dupa 36 de ore nu mirosea a morga dar a stricat sigur, evident ca produsele s-au bagat la vanzare. Slava Domnului ca totul acolo se gateste la temperaturi inalte si nu omoara pe nimeni, inca.

Sucu ala pepsi vine in niste tancuri, vai mama noastra ce mai caram la ele, doar esenta ca restu e sifon,

Ce sa va mai zic, Opc-ul nici macar nu trecea prin spate ramanea in fata unde era totul frumos, dar plecau cu sacosele si probabil buzunarele pline. In spatele frigiderelor se ascundeau cate 2-3 meniuri

Seara dupa program ne strangeam in lobby mai multi de la KFC, Pizza hut si Mc uneori, si povesteam cum isi terorizeaza fiecare clientii si care sunt cele mai oribile metode. Evident ca noi mereu castigam…


Criza financiară, explicată pe înţelesul tuturor

February 24, 2009

Un flash foarte bine făcut care descrie cum şi de ce s-a creat criza imobiliară din America

link