PULA, viitoarea pletoră semantică

March 31, 2009

Îmi spune şi mie cineva cum s-a ajuns la cuvintele “pulan” şi “pulime”? Mi se par două fantezii împlinite ale unora care frustraţi de faptul ca nu puteau să spună în mass-media PULĂ au făcut şi ei un mic şmen lingvistic.

Ok, cu “pulan” ştiu care e treaba. E invenţia celor de la Vacanţa Mare. Până prin 2000, se spunea că un poliţist a lovit pe cineva cu “bulanul” (cuvânt care era oricum de argou, oficial cred că se numeşte “baston”) din dotare. Eh, vine Mugur Mihăescu şi pentru că în mintea lui şi a publicului-ţintă orice obiect vag cilindric cu diametrul între 2 şi 6 cm (morcovii, bananele, castraveţii) seamănă cu o PULĂ, a ouat un eufemism. Mare lingvist. Normal că toţi maneliştii s-au conformat. Dar nu înţeleg de ce şi oamenii cu scaun la cap s-au aliniat. Serios acum, în ziua de azi numai de “pulan” auzi.

Al doilea cuvânt reprezintă un mare mister pentru mine. Ok, am înţeles, sensul cuvântului “pulime” e “masă de oameni proşti”, “masă de manevră” etc. (de ex. “pulimea a pus botul la vrăjelile lui Oprescu”). L-am văzut folosit pe o grămadă de bloguri. Dar de unde vine??? Ce treabă are cu PULA??? Chiar nu mai erau cuvinte?

Nu sunt un pudic verbal. Am un vocabular foarte colorat, dar numai atunci când trebuie. O înjurătură la momentul potrivit face cât toate diatribele lui Cicero la un loc. Dar una e una şi alta e alta.

PS1, Am evidenţiat cuvântul PULĂ pentru că oricum, cine foloseşte în exprimare cuvintele “pulan” şi “pulime” la asta se gândeşte subconştient. Să n-o mai dăm cotită. Dacă sunteţi deranjaţi, dacă vă sare în ochi, ăla era şi scopul.

PS2. Punem pariu că în câţiva ani dacă o să spui “succese” o să fii privit ca un semianalfabet? Atâţia anagramaţi în ţara asta 😉 …

Advertisements

Pentru un pahar de gheata

February 20, 2009

Joi .

Pe la ora 21:00 plec impreuna cu doi colegi de serviciu catre destinatia “Sacha’s Place” pentru o seara in care de comun acord am considerat ca meritam macar o data pe saptamana sa ne “rupem capul” si sa dam de toti peretii cu ficatul nostru. La destinatie ne astepta o delicioasa sticla de Red Label pe care o lasesm in urma cu fix 7 zile inceputa si neterminata.Pe drum,  in taxi, printre interminabilele discutii cu privire la locurile de parcare din Bucuresti, stergatoare ridicate si alte chestii pe care ii preocupa pe soferi ne vine “fabuloasa” idee sa ne facem un blog. Acesta idee a survenit in baza multelor relatari si rememorari pe care le facem in timpul betiei cand incepem sa povestim amintirile fiecaruia pana ne doare gura si astfel am crezut ca daca le si scriem undeva ar fi mai interesant.

In taxi ,cu gandul deja la whisky-ul care ne astepta, ma ia subit o placere nebuna sa il beau cu gheta. Dar naibii de unde dracu luam noi gheata cand mai aveam doar 5 minute si ajugeam la destinatie ? Uite mareata idee vine chiar de la soferul nostru de taxi care sugereaza “de la McDonalds” din Dristor care oricum era in drumul nostru. Evident ca acuma ne gandeam cum sa cerem noi gheata de la Mac.Incepusem prin a scote diverse idei trasnite printre care si cea prin care pretindeam ca unul dintre noi si-a primit una in ochi si are nevoie de gheta. Evident nu a fost cazul pentru ca m-am auto-desemnat sa indeplinesc acesta sarcina. Ajunsi in scurt timp la Mac am coborat din taxi, am intrat si m-am asezat la coada ca un bun client. Odata ajuns in fata o rog pe tipa care servea daca se poate sa cumpar si eu un pahar cu gheata. Ea se uita foarte mirata , proceseaza informatia si evident dupa cum probabil au fost invatati la training “cand nu stii ce sa ii spui clientului il chemi de urgenta pe manager”.Da, mi-a spus ca tre sa vorbesc cu managerul pentru acesta cerere. In acel moment am crezut ca e prea mult sa ii zic ca vreau  sa cumpar asa ca am abordat situatia cu mai mult curaj si am intrebat-o din nou daca nu ar putea sa imi dea un pahar cu gheata asa moca, fara bani :). Fata a stiut una si buna; m-a trimis iarasi la manager care din intamplare era pe aproape. Evident managerul m-a servit intr-un stil caracteristic angajatilor de la Mc Donalds adica cu un maxim de client service.  In taxi cand le-am povestit colegilor mi-am gustat o gramada de glumite pe seama faptului ca dom’le numai de la manager la manager se poate face rost de un pahar cu gheata.Una peste alta reusisem sa obtin ceea ce mi-am dorit si astfel toti am beneficiat de cateva pahare de whisky cu gheata care ne-au “uns la suflet” cum s-ar zice. Mai departe totul a devenit cam “distorsionat” deoarece m-am facut praf si amintirile din acea seara sunt cum le numesc eu “doar flash-uri”. Ii las pe ei sa povesteasca mai departe ca cica suntem trei insi care completam pe acest blog 🙂

Diezigeuner